Svetlana își odihnea fruntea în palme, într-un spital unde ajunsese nu din boală, ci dintr-o decizie cinică a soțului ei, Andrei. Între zidurile albe, a ales să joace rolul pacientei liniștite, deși înăuntru clocotea o hotărâre rece.
Zilele s-au prelins una după alta, iar calmul ei a stârnit întrebări în rândul medicilor: chiar era bolnavă sau era prizoniera unei povești murdare?
Internarea și îndoiala medicilor
Într-o dimineață, o asistentă tânără, mișcată de felul demn în care femeia își purta nedreptatea, a înclinat balanța. I-a lăsat pe furiș o portiță spre libertate, rostind cuvinte care aveau să schimbe totul:
„Soțul dumneavoastră a plătit bine ca să vă țină aici cât mai mult. Dar eu cunosc un avocat care vă poate ajuta.” — asistenta tânără
Din clipa aceea, răbdarea Svetlanei a devenit strategie. Încet, cu ajutorul unui avocat recomandat, a început să adune firele poveștii: semnături îndoielnice, vizite suspecte, cecuri ascunse.
Când ușa secției s-a închis în urma ei, nu mai era victima de la internare, ci o femeie pregătită să-și recupereze viața.
Revenirea la petrecere și prăbușirea planului
Câteva luni mai târziu, în casa luxoasă a lui Andrei, paharele clincheteau la o petrecere plină de complimente pentru Marina, iubita mai tânără. Ușa s-a deschis, iar în prag a apărut Svetlana, elegantă, într-o rochie impecabilă, cu un zâmbet calculat. Tăcerea s-a așternut ca o cortină.
„Cum… cum ai ajuns aici?!” — Andrei
„Știi bine, dragule, eu mereu găsesc o cale de ieșire din orice situație.” — Svetlana
Apoi, vocea i s-a făcut tăioasă, iar în mâini a ridicat un dosar cu documente. În sală se simțea mirosul rece al adevărului.
„Poate nu mă crezi, dar îți sunt recunoscătoare, Andrei. Datorită ție, am găsit prieteni adevărați și… niște avocați foarte buni. Apropo, uite aici niște documente care dovedesc că toate combinațiile tale cu firma sunt deja cunoscute de autorități. Și mai am și extrasele bancare cu sumele pe care le-ai transferat pe furiș într-un cont nou, pregătindu-te pentru divorț. Cred că investitorii tăi vor fi foarte încântați.” — Svetlana
Andrei a încercat să smulgă hârtiile, dar reflexul ei a fost mai iute. Privirea i-a rămas calmă, aproape didactică.
„Nu te agita, dragă, copiile sunt deja la avocații mei. Ah, și încă ceva — am depus și o cerere pentru despăgubiri morale. Nu doar că va trebui să dai explicații, dar vei scoate bani frumoși din buzunar. Ah, era să uit, și iubita ta va primi o citație. Doar m-a ajutat să ajung «la tratament», nu-i așa?” — Svetlana
Marina a clipit de mai multe ori, ca și cum abia vedea în lumină adevărata față a lucrurilor. Cuvintele i-au țâșnit, grele.
„E adevărat?!” — Marina
„Ai falsificat actele?!” — Marina
„Marina, iubito, e… e o neînțelegere…” — Andrei
„Mi-ai promis o viață de lux, dar văd că ești doar un escroc!” — Marina
Rând pe rând, invitații au dispărut din cadru, iar casa a rămas golită de aplauze. În hol, Svetlana și-a netezit rochia și l-a privit pentru o clipă pe bărbatul care îi spulberase liniștea, acum obligat să-și contemple propriul dezastru. În aer plutea ideea de dreptate, exact atât cât încap într-o sală de judecată.
„Rămâi cu bine, Andrei. Sper să ai timp suficient să reflectezi asupra faptelor tale… în fața judecătorului.” — Svetlana
A ieșit cu capul sus, lăsând în urmă camerele odinioară familiare. Pe alee, pașii ei răsunau egali, iar seara mirosea a început. În față se întindea o viață nouă, fără minciuni, fără trădări, cu prieteni adevărați și cu încrederea, de data aceasta, câștigată în favoarea ei de fapte și de probe, nu de promisiuni.
Fii primul care comentează