În tradiția populară românească, „Ajunul Sfintei Marii” – 14 august – este o zi încărcată de superstiții menite să protejeze viitorul. Se spune că anumite gesturi, dacă nu sunt evitate, pot aduce necazuri timp de șapte ani.
Primul tabú se referă la spălatul hainelor. Conform legendei, dacă cineva spală în această zi, poate stârni gelozie divină și provoca necazuri în familie.
A doua interdicție vizează tunsul gardului viu, considerat un gest al lipsei de respect față de natură, lucru ce poate atrage un an fără rod sau belșug.
A treia regula este legată de cositul ierbii, care înseamnă, după credință, tăierea ghinionului personal și aducerea unei perioade de instabilitate și boli.
Răsturnarea apei e de asemenea o acțiune interzisă: bunicii cred că dacă scapi să ai noroi, să torni apă inutil, atragi un flux de necazuri în relații și sănătate.
A patra interdicție se referă la scoaterea sau plantarea pomilor. E o zi în care se crede că natura nu este în acord cu schimbările — mai ales cele radicale — iar asta ar putea aduce sterpiciune în grădini.
Interdicția cinci se referă la vopsitul caselor – se spune că a face o nouă vopsea pe pereți în ajunul sărbătorii e echivalent cu ridicarea unui zid între om și protectoare.
În final, tradiția pune „pariu” pe liniște și respect: gospodina nu trebuie să gătească supă identificată total cu preparatele de Sfânta Maria, pentru că ar transforma sărbătoarea în obicei banal, fără har.
Toate aceste reguli nu sunt impuse, ci transmise ca avertismente tandre ale celor care au mai văzut viața și au încurcat multe poteci.
Chiar dacă viața modernă ignoră deseori aceste superstiții, amintirea lor ajută la purtarea unei reverențe blânde față de tradițiile noastre — și ne amintește că detașarea totală de rădăcini poate lăsa o zi fără poveste.
Fii primul care comentează