Un val de tristețe domină familia Adrianei Bahmuțeanu după trecerea în neființă a mamei sale, Petruța Toma, într-o perioadă marcată de suferințe și dor neîmplinit.
Ultimele luni din viața ei au fost dominate de probleme de sănătate grave și de dorul de nepoții ei, Eduard și Maximus. Deși instanța îi acordase dreptul de a-i vedea, boala a împiedicat întâlnirea mult așteptată.
În fața judecătorului, în lemnul bastonului și cu glas slab, și-a exprimat ultima dorință: să le transmită nepoților învățăminte prețioase, să le vorbească ca nimeni altcineva nu mai putea.
Și-a dorit un program de vizite. Aștepta ca ziua în care îi va avea în față să le spună ceea ce simțea că nu a mai apucat să le spună, ca o bunică care știe că timpul se scurge iremediabil.
Judecătoarea, impresionată, a încercat să-i ofere acel moment. Petruța a vrut cu toată puterea să ajungă în instanță, chiar dacă era slăbită și fragilă.
Cu doar o zi înainte de termenul stabilit, a suferit un episod vascular cerebral și a fost transportată de urgență la spital. Acela a fost momentul care i-a încheiat drumul pământesc.
Rostirea ei, una rămasă neterminată, a adus în prim-plan cea mai fierbinte dorință: aceea de a fi prezentă în viața copiilor Adrianei într-un mod esențial, înainte de a pleca.
Durerea e profundă pentru familia Bahmuțeanu. Dorința neterminată și împiedicarea întâlnirii adâncesc sentimentul pierderii.
În aceste zile, golul lăsat de Petruța se simte nu doar în umbra suferinței, ci și în cuvintele nerostite care așteptau încă să ajungă la sufletele nepoților.
Fii primul care comentează